Pe de altă parte, iarna era anotimpul lui preferat: toată lumea era calmă. Puținii oameni care treceau pe lângă el erau grăbiți să citească sau își dezlănțuiau fanteziile. Soarele mergea devreme la culcare, iar lumânările și uleiul din lămpi nu erau deloc ieftine.

      El și Du-te de aici! cel mai bun prieten al său, avuseseră ocazia să atace pe cineva.

      Pe scurt, iarna chiar l-a ajutat să-și facă treaba.

      Cineva, ai înțeles bine, am spus cineva: asta înseamnă că nu vorbesc despre copii.

      Monstrul cel leneș nu este pretențios când este vorba de mâncare și mănâncă tot ce prinde.

      De fapt, nu se gândește de două ori când prinde un adult, chiar îi face plăcere.Apoi, au venit timpurile moderne când oamenii au început să construiască mașinării ca să le ușureze munca, mașinării pentru distracția copiiilor și nu numai.

      Și mașinării care pot face orice: nu mai e loc pentru gândit.

      Străzile erau pustii, nu se mai auzeau râsetele copiiilor pe stradă.

      Creaseră lumea de vis a monstrului cel leneș.

      Așa a început acesta să crească.

      Zi după zi, el prindea din ce în ce mai mulți copii și adulți, încât devenise demn de titlul de monstru.

      Probabil că te întrebi: cum și-au dat oamenii seama că cineva a fost prins?

      Asta este o întrebare foarte bună.

      Păi, este de ajuns să afli unde s-a ascuns.

      În cazul adulților, monstrul preferă să se ascundă în stomacul acestora.