O Lumină În Inima Tenebrelor. Amy Blankenship

Читать онлайн книгу.

O Lumină În Inima Tenebrelor - Amy Blankenship


Скачать книгу
confuz, în timp ce bărbatul cu părul argintiu îmbrăcat în negru pur și simplu păși peste el, și apoi dispăru brusc.

      Suki a ajuns în hol la timp să vadă cum Shinbe nu a lovit podeaua prea ușor iar un bărbat înalt, cu părul de argint, dispăru cu Kyoko. A clipi o dată și erau dispăruți... aici o clipă, apoi dispăruți în cealaltă clipă.

      Shinbe, ce părea din zona crepusculară, se rămase o clipă în plus, clipind confuz. − Cum dracu’?

      Alergând la Shinbe, mâinile lui Suki se împreunară, încercând să-l ajute să se ridice. − Cine a fost ăla care a dispărut cu Kyoko? Se uită la Shinbe îngrijorat, în timp ce amândoi s-au întors și s-au grăbit pe ușă afară pentru a-i găsi. − Chiar a dispărut așa?

      Au ieșit din clădire și au căutat frenetic dar nu au găsit nicăieri nici o urmă a omului sau a lui Kyoko.

      ÃŽntorcându-se spre Shinbe, ochii lui Suki pâlpâiau. Simțea că era pe punctul de a da în lacrimi. − Unde au plecat? Omul acela a răpit-o pe Kyoko! Ea tremura de frică. Ceea ce începuse ca o noapte de distracție între fete se transformase într-un coșmar.

      âˆ’ Calmează-te, Suki. O găsim noi. E și Toya aici. Shinbe își căuta neliniștit prietenul. − Am crezut că e chiar în spatele meu!

      ÃŽngrijorarea s-a transformat rapid în mânie, acum că o știa pe Suki în siguranță alături de el. O umbra de milă îi străbătu ochii bântuiți, gândindu-se la trecut. − și la ce naiba te-ai gândit? Ceva s-ar fi putut întâmpla cu tine și puteam să nici să nu știu unde erai! O apucă el aspru de brațe, pe când ochii lui de ametist s-au întunecat posesiv.

      Buzele lui Suki se subțiară de mânia lui. Care era problema lui? Nu era ca și cum nu a ieșit niciodată cu prietenii ei. Privirea ei o fixă pe a lui, pe măsură ce propria ei furie începu să crească. − Ce vrei să smmm? Cuvintele ei fost blocate de buzele lui care s-au prăbușit pe fața ei, într-un sărut de infarct.

      Shinbe fusese atât de îngrijorat de ea încât nu-și putu opri sentimentele care se precipitaseră. Voia să se asigure că ea va simți orice emoție care-i curge prin vene chiar atunci și acolo. El o îmbrățișă strâns, jurându-și că nu o va mai pierde niciodată din ochi.

      Suki murmură încet la tăria sărutului lui Shinbe. Era ca și cum și-ar fi îngropat orice sentiment brut în sufletul său. Aproape putea să le simtă cu degetele în timp ce îi prinse umerii în mâini. Știind dacă se va desprinde, nu va putea să stea în picioare, văzându-și picioarele transformate în piftie, ea se agățase disperată de el.

      Mintea i se goli pentru o clipă și uita că era supărată pe el sau că Kyoko tocmai dispăruse. Tot ce putea simți era Shinbe și o dragoste care, fără îndoială, ar fi depășit-o.

      Cu blândețe, și-a relaxat strânsoarea, sfârșind sărutul cu o frecare a nasului de al ei. Ochii ei erau plini de ușurare, dar erau încă întunecați de dorință. Clătinând ușor capul, încercă să se concentreze asupra situației prezente și, cel puțin acum, mintea lui destrăbălată nu o luă razna la simțul corpului moale al lui Suki în brațele lui... la urma urmei, ea a fost acolo mai multe vieți.

      âˆ’ S-au întâmplat câteva lucruri și ar trebui să ști și tu. Nu a fost sigur ca tu și Kyoko să ieșiți singure în seara asta. Îți voi explica în timp ce-l căutăm Toya. Cred că Kotaro e și el aici pe undeva. Shinbe încolăci un braț protector în jurul ei în timp ce se îndreptau spre parcare pentru a-l găsi pe Toya.

      Suki a fost prea uimită pentru o clipă ca să facă ceva, dar a dat din cap.

      *****

      Toya traversă parcarea și-l blestemă pe Shinbe pentru că ajunse înaintea lui. A trebuit să iasă din mașină pe partea pasagerului după ce și-a dat seama că nu putea să iasă pe partea lui. În graba lui de a ajunge la Kyoko, parcase prea aproape de un zid de cărămidă. Din nefericire, și-a dat seama de asta când a încercat să deschidă portiera și a lovit-o de perete făcând o ciobitură pe ”iubita” lui.

      Asta nu a fost totuși ceea ce la încetinit. Când a luat-o de-a lungul parcării într-o viteză violentă, i-a ieșit în cale un băiat scund ieșise de nicăieri și se ciocni de el. Impactul a fost atât de brusc, încât l-a măturat din picioare. Când s-a îndreptat suficient pentru a se ridica în picioare, i-a oferit imediat băiatului o mână de ajutor să se ridice.

      âˆ’ Hei, puștiu... ești în regulă? Toya își smulse mâna înapoi, când băiatul șuieră la el și o rupse în direcția opusă, ca și cum l-ar fi urmărit Satana în persoană.

      Toya scutura senzația înfiorătoare pe care i-o lăsase băiatul, în timp ce privi în sus la clubul de noapte cu două etaje. Sentimentul ciudat se înzeci observând umbra unui om care purta pe cineva prin in din ferestrele de la etaj de sus. Au fost atât de multe lucruri în neregulă la acea mică situație.

      Ochii îi străluceau argintii... simțurile lui știau lucruri pe care el încă nu le înțelegea. Totul îi lăsă sentimentul că cineva tocmai i-a călcat pe mormânt.

      Când s-a apropiat de club, Toya a mârâit când a înțeles că erau două intrări. Una părea să fie intrarea principală, dar cealaltă era la fel de aglomerată. Hotărât să intre prin cea principală, și-a făcut drum prin mulțime.

      âˆ’ Ar fi bine să fie bine... Când o voi găsi, o voi lega tot timpul de mine de vrea ori de nu vrea... Picățele de argint începură să se aprindă în aurul ochilor lui în timp ce îl căuta pe Kyoko.

      *****

      Kyou își continuă drumul pe alee în spatele clubului, strângând-o pe Kyoko în brațe. S-a decis să ia fata în casa lui temporară ca să se recupereze. Se uită în sus spre penthouse, chiar de-a lungul drumului principal dinspre club. Ea va fi în siguranță cu el... dar ar trebui să fie atent. Putea să simtă minionul lui Hyakuhei în întunericul care înconjura clubul.

      Maxilarul i se încleștă, în timp ce auzi un strigăt slab în depărtare și știu că o altă victimă fusese găsită. Privind în jos la fata adormită, ochii lui de aur se înmuiară. Pentru moment... ea era secretul lui. Era ușoară ca o pană și părea atât de fragilă.

      Nu putea să înțeleagă cum această fâță de fată avea un asemenea spirit focos, și un suflet atât de curat. Iar "Toya", îl numise ca pe fratele ei mort ca și cum l-a fi recunoscut. Cum ar putea fi posibil?

      Gândurile i se risipiră, simțind în față o creatură puternică a nopții, și în același timp un miros greu


Скачать книгу