Amintiri în palme. Rurac Dan
Читать онлайн книгу.
bucuri
când
vei fi
aproape
mort…
***
Prefer mereu liniştea mea din miezul nopţii.
Înnecat de fum ca un drum de ţară şi dulce ca mierea…
Zici că numele meu e Alin Durerea.
Gândul mi-e pansament de la o vreme
Aduc flori la morminte prin cuvinte crizanteme
Sunt complicat de simplu, e românesc filmul
Aş fi putut să fiu mai mult, dar n-am fost tipul
Care să vrea mai mult de la viaţă,
Golan batrân cu nopţi nedormite pe faţă…
***
Dragostea, poate…e dăruirea divinităţii, fiindcă doar cu numele tău îmi pot alina durerea.
***
Ne fură timpul hoţii..
Viaţă e doar sărbătoria morţii…
***
Să fii adult e să fii copil cu datorii.
***
Frunze se târăsc,
Întristări pe vânt
Prin copacii goi.
Îmi imaginez…
Că umblam prin parc,
Astă-vară, noi.
Chiuie pe vânt,
În geam somnoros,
Idealuri noi…
_______________________
Noi suntem un râs
Mângâiat în cer
Pe motiv de ploi…
***
Nopţile lungi cu pastile şi Biblie
Nopţile – dungi pe poala celestă
Omul devine o figură nevizibilă
Când duce viaţa pe fund…
***
Istoria este integrarea a diverselor procese în spectrul liniar pre numele – timp. Iar timpul e ecvivalent unei prizme, edificiate de trei îndemânatici: trecut, prezent şi viitor.
***
Pentru ca totul să se termine
Pentru ca să mă simnt mai puţin singur
Nu-mi mai rămâne decât să-mi doresc
Cât mai mulţi spectatori
Şi să fiu primit de ei
Cu strigăte de ură…
***
Singur, sunt sigur că aşa mi-a fost scris.
Mi-aş da toata durerea la schimb pentru implinirea unui vis.
E trist! Şi tu eşti trist, dacă m-asculţi pe mine.
Copile, fă ceva să iţi fie măcar ţie mai bine
Şi nu-ţi fă griji, dacă vei pierde tot ce ai adunat o viata, iţi las un loc de veci lânga poeţi
morţi dar incă-n viaţă..
Invaţă să nu-ţi păstrezi sufletul in gheaţă
Ieşi in faţă
Căci la sfârşit e doar un cimitir şi multă ceaţă…
***
Mi-a ajuns să te privesc, ca să simt cât imi eşti de dragă…
***
Un vânt iernatic… Umed şi rece
Bătea c-o jalnicie de copil
Din satul ameţit de ceaţa
Fulgilor rătăcitori....
Din văzduhul cenuşiu
Picură atâta singurătate
Că pare sufletul împovărat.
Şi plămădit de pustietate.
Pe aripile îndelungate
Aducea zvonuri
De gemete înăbuşite
Zilelor condamnate…
Te opreşti…
Lumea pare
O stinsă lumânare
De-o plumbă culoare…
***
O lumină firavă
De primăvară
În cerul de ţeavă
C-o formă gravă
Sau transparentă
În sens – inocentă
Se topea lent
În amurg violet
Şi asfinţitul plângea
Pe umărul norului
Ce fumega
Ş-apoi atingea
Văzduhul limpeziu
....atât de viu…
Ce-mi spune să fiu
O rudă, ori fiu
Soarelui griu
Lanului de grâu
Dar eu sunt un om
Adus în acest vis
În trupul de pom
Şi-am fost ucis
De apostoli în casă
Lângă fereastră
Unde valuri de noapte
Spumegaseră-n şoapte
Că neantul e-un fluviu
Ce se scrijela-n piatra
Steclelor colorate.
***
Sunt un nimic fără de tine
Sunt aceea ce ţi-am spus..
Sunt un nimic fără de tine
Adesea îmi ridic ochii sus
Spre poala adâncă a cerului…
Respir greu… mai des iau pastile..
Din când în când adorm
Spre dimineaţă..
Beau multă cafea
Să-mi fie noaptea fără somn..
Dar zilele ca nişte lanţuri
Prin preajma mea repede zbor.
Sunt un nimic…
Doar Dumnezeu
Mă vede încă viu
Chiar dacă am slăbit până la coaste
Chiar dacă faţa-mi e palidă
Şi ciarcănile-s prezente mereu
Sunt un nimic
Şi fără de tine-mi este greu…
Cât chinul ăsta mă va coaste?..
În ce valută mă voi răsplăti?
Fumez mai rar…căci fumul nu ajută
Mai rar visez ceva interesant
Конец ознакомительного фрагмента.
Текст