Chirița în Iași. Vasile Alecsandri
Читать онлайн книгу.
vântu și v-aș vinde păstrama!
Chirița: Tacă-vă gura, blăstămaților! că vă aud copilele! (La fete.) Astupați-vă urechile! (În parte.) Îi un păcat cu niște ghiorlani. (La țigancă.) Da tu, cheramo, ce stai acolo parcă clocești ouă… de-te gios să se mai ușureze trăsura.
Țiganca: Cuconiță, nu mă pot scoborî făr’ de scară.
Chirița: Scară?… ți-oi da eu la scară, coțofană… deschide-ți aripile și sai la pământ… da doar mi-i strica cutia… c-atâta-ți trebuie.
Țiganca (sărind): Valeu!… că mi-am scrântit piciorul! valeu!
(Sărind, scapă cutia, care se strică.)
Chirița: Tronc! parcă-nadins i-am zis să mi-o strice!… Of! săracan de mine! că-mi vine să țip și să ieu câmpii!… Mult oi să mai stau în drum? (Aleargă la oblon și lunecă.) Carnacsî! că mi-o plesnit șireturile de la rochie!… Aristițo, Calipsițo, dați-vă gios și voi, doar ne-om distroieni mai degrabă… ia așa… frumos… încet, să nu lunecați.
(Aristița și Calipsița se cobor, Guliță vrea și el să iasă, dar Chirița îl oprește.)
Guliță (cepeleag și alintat): Să mă cobor și eu cu țâțacele?
Chirița: Ba nu, Gulița mamei… nu, drăguță; mata șezi în trăsură ca să nu răcești.
Guguliță: E!… neneacă, vreau să mă cobor… na…
Chirița: Ba nu, suflete… dacă mă iubești… șezi mătăluță locului, puiule, și te învălește cu contășu băbacăi.
Guliță: Ei, m-am săturat de contăș; vreau să mă dau pe gheață…
Chirița: Ba… să nu faci poznă, Gulița neneacăi, c-apoi s-a mânia neneaca și nu ți-a mai cumpăra minavet… știi mata… minavetu care ți l-am făgăduit…
Guguliță: Așa! de trei ani de când mă porți cu făgăduința…
Chirița (sărutându-l): Gulița mamei!… că nostim ești… nu fi de diochi… (Închide oblonul și zice surugiilor:) Hai, flăcăi, de-acum, că vă făgăduiesc bacșiș bun… câte un fifirig de om… (Căutând în culise.) Iaca poznă! da unde-s surugiii?
Feciorul: Or fi fugit!… cine știe?… la vro crâșmă poate… (În parte.) Hei, că nu-s și eu cu dânșii!
Chirița: O fugit și m-o lăsat lată în mijlocul drumului!… bre! c-o să mă lovească ceva! (Furioasă.) Ei, apoi să nu te-apuce șăptezeci de năbădăici?… Kirie eleison! (Vine iute în fața publicului.) Mă rog, cine ține poștele?… cine-i otcupcicul ghipcanilor?… să deie ochi cu mine, dacă-l ține curăua… să-i zic două vorbe… da vorbe!… să le pomenească cât o trăi… știi?… cole… engolpion de anul nou 1844.
Ian să-ți spun, otcupcic dragă,
Vel otcupcic de ghipcani!
Toți motanii, fără șagă,
Nu-ți plătesc nici chiar doi bani!
Of! mări frate,
De ai păcate
Cu cai de poștă să te pornești;
De multă ciudă,
De multă trudă,
Te simți, cu poșta, că-mbătrânești!
Ba nu-s propele,
Nici căpițele;
Ba ștreangu-i putred de ars în foc!
Hi, pliosca, trosca,
Hi, trosca, pliosca!…
Sluga-n pricină… ești tot pe loc!
Drept să-ți spun, otcupcic dragă,
Vel otcupcic de ghipcani!
Toți motanii, fără șagă,
Nu-ți plătesc nici chiar doi bani!
Căci dacă pleacă,
Colbul te-neacă;
Glodu-ți lipește benghiuri pe nas;
Biciul pocnește
De te-asurzește,
Și caii poștei alerg… la pas!
Ba stau la dealuri;
Te dau de maluri;
Îți sfarmă trupul de nu mai poți!
Și de nu-ți pasă,
Ajungi acasă
C-un ochi, c-o mână, și cu trei roți!
Chirița (alergând în fund): Poftim poște!… dacă nu merg caii, fug surugiii!… Da unde s-o înfundat blăstămații? (Intră în culisa din dreapta, din fund.) Vai! că buni-s de spânzurat în iarmaroc!… Auzi!… carnacsî, că lunecușu-i!… Valeu!… (Se aude căzând pe gheață.)
Aristița, CALIPSIȚA: Vai de mine! a căzut neneaca pe gheață!…
(Aleargă amândouă după Chirița și se aud picând și țipând în culise: “Valeu!… Valeu!…”)
Feciorul (căutând în dreapta): Haita… buf… na, c-o căzut și duducile… Ha, ha, ha… una peste alta…
(În vremea aceasta Guliță se coboară furiș din trăsură și începe a se da pe gheață.)
Guguliță: Uța… a… a… Bine-i de dat de-a săniușul… Uța… a… a… Neneaca s-a dus… bine-mi pare!
Țiganca (ghemuită în cergă lângă coada trăsurii): Da astâmpără-te, cuconașule, că-i cădea jos și ți-i sparge capu.
Guguliță: Taci, coțofană… nu cârâi.
Țiganca: Haide, hai, că te-a vedea ea cucoana acuși.
Guguliță: Taci, îți zic, c-apoi știi… (Către fecior.) Măi, fecior boieresc, vin’ de te dă pe gheață cu mine.
Feciorul: Ce să fac?… că doar n-am zece capete de stricat…
Guguliță (mânios): D-apoi dacă-ți poruncesc eu?… nu vrei?… Ei las’ măi bade, că te-oi drege eu.
Feciorul (în parte): Ba-i drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule.
Guguliță: Uța… a… las’ că te-oi spune eu și bunicăi, și mătușicăi, și băbacăi, și neneacăi… Uța… a… (Se aude dincolo de barieră un sunet de zurgălăi și un glas de jidov strigând: “Vio, vio.”)
Scena II
Feciorul (lângă oblon), Țiganca (lângă coada trăsurii), Guliță (dându-se de-a săniușul pe dinaintea ei), Bondici, Pungescu, un neamț cu orgă și slujitorul
Bondici (la barieră): Mă! cel cu trăsura… fă înainte… Ce-ai închis șoseaua?
Feciorul (căutând în stânga): Dec! cum oi să fac înainte, dacă ne-am troienit?
Bondici: Ce-mi pasă mie?… dă-te-n lături că n-am să șez aici toată noaptea pentru hatârul tău.
Feciorul: