---

Скачать книгу

---

cu prietenii ei. Învățase că numele ei era Kyoko ascultând conversația. Până în prezent, băiatul pe nume Tasuki și-a ținut mâinile pentru el, ceea ce era un lucru bun, având în vedere că Kyou a decis să îl lase să trăiască atâta timp cât nu se apropia prea mult de ea. Părea destul de inofensiv... poate puțin cam infatuat cu ea.

      Se îndreptară spre ringul de dans iar fata și prietena ei începuseră să danseze împreună. Modul în care dansau era indecent. − Trebuie să fie alcoolul pe care l-a consumat atât de repede, i-a fost greu să creadă altceva.

      O mormăitură mică i-a vibrat în piept, deoarece vederea i-a fost blocată de un grup de idioți. Auzindu-i avertismentul și apoi văzându-i privirea aurie și rece pe care le-a trimis-o, ei s-au retras repede în cealaltă parte a clubului. Colțurile buzelor lui Kyou au lăsat un zâmbet amuzat față de felul în care s-au risipit instantaneu.

      ÃŽÈ™i întoarse atenția spre zona de dans concentrându-se pe tânărul care îl tulbura. Priveliștea pe care o vedea îi făcuse sângele să fiarbă de furie. Un mârâit furios a venit de undeva, pe când ochii aurii au pulsat în roșu cu sânge.

      Băiatul inofensiv Tasuki dansa cu Kyoko ca și cum ar fi sedus-o.

      *****

      Kyoko s-a pierdut în senzația mâinilor lui Tasuki pe șoldurile ei, mângâindu-i pielea goală de pe talie, în timp ce îi conducea dansul. De fapt, el părea sexy, cu părul ciufulit dansând erotic cu ea. Un chicot a scăpat din buzele ei, ca efect al gândurilor.

      ÃŽn timp ce simțea că-i mângâie pielea de pe spatele ei mic, observă cum ochii lui au devenit un ametist aproape pur.

      Suki, gândindu-se că fi bun ceva rece și umed, o trase pe Kyoko de fund. − Voi doi! Am nevoie de aprovizionare! Ea a râs de fraza ei prostească, în timp ce târâia cuplul înapoi la masa pe care o ocupaseră mai devreme, în speranța unei alte băuturi.

      *****

      Kyou încercase cu disperare să-și calmeze sângele fierbând. Cumpătul său obișnuit rece, de fier dispăruse complet după ce l-a văzut pe tânărul Tasuki dansând cu Kyoko ca și cum ar fi fost iubitul ei.

      ÃŽn adâncurile minții sale, știa că trebuie să se calmeze repede, altfel Hyakuhei i-ar fi simțit prezența dacă nu cumva deja s-a întâmplat. Trăgând aer profund, el se certă în mod mental pentru nebunia asta.

      Timp de secole fusese un demon al nopții rece și fără emoții. Hotărârea lui era ca un munte care nu se mișca niciodată și nu putea fi forțat să se supună. Emoțiile lui au fost bine păstrate în interiorul său rece, incasabil, pentru un motiv... ca să-și ascundă aura de adevăratul dușman.

      ÃŽntr-o noapte, prezența unei singure fete, nevinovată și curată, îl făcuse să se prăbușească pentru prima dată în viața lui nemuritoare.

      Nestingheriți de vampirul furios cu părul de argint, trio-ul a revenit la locurile anterioare. Râsul nevinovat al lui Kyoko plutea către el, abia calmându-i furia. Tensiunea lui s-a domolit puțin și s-a întrebat de ce a reacționat atât de posesiv față de tânără.

      Privirea lui s-a îngustat, aruncând pumnalele către băiat, promițând o moarte lentă, agonizantă, dacă el ar fi călcat strâmb încă o dată. Ea avea nevoie de un tutore.

      Kyou nu a putut înțelege imensa atracție pe care o avea asupra lui, dar să privească la ea putea deveni dependență. Frumusețea și nevinovăția ei îl fascinau și începu să se întrebe dacă pielea ei era atât de moale pe cât părea. Văzând un alt pahar cu lichid colorat în fața ei, îl înfurie.

      Cu fiecare gură pe care o lua, flăcările de lumină pură care o înconjurau păreau să se rătăcească și să slăbească. Era deja mult mai greu de detectat. Dacă ea continua să bea apa diavolului din fața ei, ea se va contopi în curând în întuneric.

      Ca și cum l-ar fi sfidat, el a văzut cum fata și-a scos paiul din pahar și a pus paharul la buze, golind lichidul nefast.

      Kyou a făcut ceva ce nu făcuse de-a lungul secolelor... zâmbi, știind că secretul ei ar fi în siguranță de răul care tocmai intrase în clubul de noapte. Poate că a ascunde aura pură a unei fete atât de frumoasă și inocentă, nu era așa de rău în cele din urmă.

      Kyou se întoarse în întuneric pe când dușmanul lui tocmai ieșise de acolo.

      *****

      Hyakuhei a intrat prin ușă, fără să observe minionii care umblau în umbra lui. Ei poate că-și căutau propria distracție pentru noaptea asta. I-ar fi putut zădărnici planurile doar dacă le-ar fi permis să i se alăture. Ochii lui rubinii au explorat cu interes tabloul de carne călduță din fața lui.

      El simți viața aici, ascunsă undeva printre oameni. Îl atrăgea ca foamea de iubire, dar acum senzația de mângâiere aproape că dispăruse, stinsă ca flacăra lumânării.

      S-a hrănit bine noaptea dinainte și nu simțea nevoia să se hrănească din nou atât de repede. Nu... în seara asta avea altceva în minte.

      ÃŽn acest oraș se afla puterea legendarului Gardian al Inimii de Cristal, era sigur de asta. Toate drumurile pe care mersese, căutând lumina ascunsă, l-au condus aici. Chiar și acum, simțea lumina evazivă ascunsă în întuneric, în timp ce se aplecă de perete, urmărind oamenii.

      Câțiva dintre muritorii nebănuitori, îl observaseră deja și știa că vor veni la el, oferindu-și involuntar sufletele.

      Atracția simplă a unui tip înalt, întunecat și frumos era ceea ce îi înlesni mereu să-și captureze prada. Părul său lung și brunet se unduia în jurul lui în valuri ca un fundal pentru aspectul lui nemaivăzut. Putea să simtă pofta care emana din oameni, dar în seara asta nu-i dădu nici o atenție.

      ÃŽn seara asta, el ar căuta unul pe care să-l poată controla. Uneori el transforma un suflet ce nu bănuia nimic doar ca să-l omoare în noaptea următoare. El dădea numai darul vieții veșnice numai atunci când îi convenea și asta s-a întâmplat mai puțin de o dată la secol. Dar în seara asta, căuta pe cineva care să-l ajute în scopul lui de a găsi cine are Gardianul Inimii de Cristal.

      Ochii lui Hyakuhei s-au întunecat odată cu gândurile lui. Ultima dată când ajunsese atât de aproape de cristalul misterios din legendă, i-a fost descoperită intenția de fata care-l purta. Înainte de a o opri, se sinucisese... luând cristalul cu ea și departe de el.

      Mintea lui a alunecă în melancolie. A fost o mare pierdere... pentru că fata fusese de o frumusețe incomparabilă și o puritate neîntinată. Corpul său uscățiv nu se mișca, și căuta cu ușurință prin mulțime cu ochii săi întunecați.

      Cristalul

---

Скачать книгу