Vânătoarea De Comori. Stephen Goldin
Читать онлайн книгу.
cameră. − Du-te la Dru și spune-i să vină aici, spuse Bred după ea. Căpitanul își drese vocea cu putere în timp ce dispăru în Miez.
Bred s-a adresat medicului. − Chiar nu ar trebui să-i faci asta, Vini. Subminarea autorității o face foarte nefericită.
− Îmi pare rău, șefu'. Cuvintele lui Vini puteau fi apologetice, dar tonul ei neastâmpărat o contraziceau. − Am fost o fată rea. Presupun că va trebui să mă concediezi acum, nu?
− Ce ai face dacă aș face-o?
− De ce? Aș fi putut fi un celebru chirurg de creiere dacă nu te-aș fi lăsat să mă convingi să mă înrolez la bordul casei ăsteia de nebuni. S-ar putea să mai am timp să învăț să tricotez lobotomii înainte ca senectutea să mă ajungă din urmă.
− Îmi pare rău, Vini, se rânji Bred înapoi spre ea. − Nu de data asta. Chiar s-ar putea să avem nevoie de un doctor în această croazieră.
Ea ridică din umeri și se strecură într-un scaun. − Ei bine, nu poți ucide o fată pentru că încearcă. De ce stăm aici înăuntru? Nu ar trebui să plecăm deja?
− Lucrul ăsta de aici, și Bred îi arătă Arbitrul, vrea să ne țină o prelegere despre Vânătoarea de Comori înainte de a pleca. Trebuie să ne strângem cu toții și să ascultăm.
Căpitanul Kirre se întoarse în Camera Desenelor, și-i aruncă o privire lui Vini. În spatele ei, Dru Awa-om-anoth se uita, ca întotdeauna, ca un cățeluș lovit. Câteva momente mai târziu, Sora și Nezla au reapărut îmbrăcate în combinezoane. Al Sorei, spre deosebire de combinezoanele spațiale obișnuită, era strâns pe trup, accentuându-i toate colțurile. Era de un roșu strălucitor, cu o dungă albă care se întindea pe fiecare parte, de la bocanc la umăr. O linie albă subțire îi înconjura gâtul și se transforma într-o pereche de săgeți albe, îndreptate dinspre fiecare parte spre marginea de sus a fermoarului din față. Combinezonul Nezlei era de culoare albastru închis pe partea stângă și verde luminos pe dreapta, amestecându-se într-un desen verde și albastru în jos spre fermoar.
− În regulă, Arbitre, spuse Bred. − Trupa e aici. Rostește proclamația.
− Vânătoarea de Comori, a început robotul cu o voce metalică, este un concurs ținut o dată la fiecare douăzeci de ani, așa cum este descris în articolul III din Regulile complete, din care ați primit o copie la acceptarea cererii dvs. de înscriere și la care mă voi referi din când în când. Este deschisă oricărei creaturi conștiente masculine care poate plăti taxa de intrare, așa cum se prevede la articolul V secțiunea 2 paragraful 1b, 1c și 1f.
− Fiecărui participant i se atribuie un robot Arbitru conform articolului VII secțiunea 4. Fiecare Arbitru poartă în el o listă de obiecte sau experiențe pe care participantul trebuie să le obțină pe parcursul vânătorii, așa cum este explicat în articolele VIII și IX, inclusiv. Aceste liste sunt atribuite la întâmplare participanților, în conformitate cu articolul IX secțiunea 4. Nu există două liste identice, așa cum este detaliat în articolul IX secțiunea 6, dar analiza computerizată în conformitate cu articolul IX secțiunile 8 și 9 a stabilit că toate listele sunt de dificultate egală.
− Fiecare listă poate conține între cinci și zece articole, așa cum se prevede la articolul IX secțiunea 7, pe care concurentul trebuie să le obțină prin orice mijloace poate, referința o găsiți la articolul X secțiunile 1-7.
− Articolele sunt dezvăluite concurentului unul câte unul, pe rând, așa cum se prevede la articolul XI secțiunea 1, iar următorul articol este dezvăluit doar când concurentul a obținut toate celelalte obiectele anterioare prevăzute la articolul XI secțiunile 3-5, sau au renunțat la dreptul de a le înscrie ca obținute așa cum se prevede la articolul XI secțiunea 6.
− Articolul XV, secțiunea 5 prevede că nu e obligatoriu să se obțină toate articolele pentru a câștiga; Câștigătorul Vânătorii de Comori, așa cum se explică în Articolul XV, Secțiunile de la 1 la 3, este primul concurent care aterizează pe Huntworld cu mai multe articole obținute decât oricine altcineva. Articolul VII secțiunea 8 îmi cere totuși să subliniez că, din cele șapte vânători care s-au derulat anterior, doar la prima ediție s-a câștigat fără a avea toate elementele de pe listă.
− Participantul oficial poate primi asistență din partea oricărei ființe pe care o alege în timpul vânătorii în conformitate cu articolul X secțiunile 14 și 15, însă trebuie să participe el însuși la adunarea obiectelor, așa cum se prevede la articolul X secțiunile 1 și 2. Orice întrebări privind procedurile pot fi adresate mie, Arbitrul vostru, eu fiind singurul Arbitru și autoritate finală pentru toate chestiunile legate de Vânătoarea de Comori, așa cum se explică în articolul XII secțiunile de la 1 la 3. Orice încercare de a săvârși fraude vă va descalifica de la Vânătoare, în conformitate cu articolul XIII secțiunile de la 1 la 82. Orice încercare de a-mi modifica fizic circuitele îmi va provoca explozia și vă va descalifica de la Vânătoare, așa cum se prevede în articolul XIII, secțiunile 83 până la 102. Există întrebări?
− Mă simt complet articulată, murmură Vini pe sub nas.
− Care este primul element de pe lista noastră? întrebă Tyla Arbitrul.
− Articolul IX secțiunea 11 îmi interzice să dezvăluie aceste informații până la Marea Decolare, când toate navele vor fi intrate pe orbită în jurul lui Huntworld.
Nezla aruncă o privire la ceasul de podea ornat din lemn natur adevărat. − Mai e doar o oră de acum!
− O oră, unsprezece minute și patruzeci și trei de secunde, pentru a fi mai precis, a spus Arbitrul.
Luuj Kirre se ridică, înjurând. − Și am stat să ascultăm o mașină în timp ce avem atâtea de făcut. Astrogator Benning și calcutec Awa-om-anoth, începeți imediat calculele pentru un traseu pe orbita planetei. Inginer Lustik, aștept ca verificarea traseului să fie efectuată în patruzeci și cinci de minute.
− Vrei să spui că trebuie să verific întreaga navă în doar patruzeci și cinci de minute? se văietă Nezla. − Nu se poate!
− Inginerul șef, Erin, de la bordul navei Explorer, a terminat odată verificarea completă în treizeci și șapte de minute, comentă Sora, ridicându-se ușor de pe scaunul ei. − Și Explorer era de zece ori mai mare decât Honey B.
Comentariile Nezlei la lucrurile interesante pe care Sora le putea face la bordul prețiosului său Explorer s-au pierdut pe când inginerul a pornit în jos prin Miez până în Sectorul VI pentru a-și începe munca.
***
În față, lângă consola principală din cabina de comandă a lui Honey B se aflau patru fotolii de accelerare. În cel mai din stânga, îndreptat spre consolă, se așeză Dru Awa-om-anoth, calcutec-ul. Deși Honey B avea câteva computere mai mici care să se ocupe de stocarea datelor dar și de funcțiile de rutină și întreținere a navei, nu era nevoie de altul pentru calcule astrogaționale. Dru era ceea ce numim "o persoană supradotată"; deși mintea ei era perfect normală în cele mai multe privințe, avea capacitatea singulară de a efectua orice funcție matematică în capul ei și de a produce răspunsul corect în doar câteva secunde. Un calculator uman, poate nu era chiar la fel de rapid ca o mașină, dar la bordul lui Honey B nu era nevoie să tăiem secunda-n două.
Lângă ea era Sora Benning, astrogatorul. Vorbea repede, cu tonalitate joasă, dar fără grabă. Ea i-a citit lui Dru ecuațiile, apoi i-a furnizat parametrii pentru această orbită. După doar o secundă, Dru îi aruncă înapoi răspunsul, iar Sora inseră numerele în panoul de astrogație. Cele două au petrecut multe ore lungi exersând și perfecționând această procedură până acum, era absolut automată.
În partea dreaptă a consolei se afla Nezla Lustik, inginerul. Bordul ei ținea sub observație funcționarea