Nava spațială Theos– Obiectul misterios

      Obiectul care se materializase în fața celor doi călători uimiți nu semăna cu nimic din ceea ce natura ar fi putut crea vreodată, în ciuda infinitei sale imaginații. Avea aspectul unei flori metalice cu trei petale lungi, fără tulpină, și un pistil central, ușor conic. Partea din spate a pistilului avea forma unei prisme hexagonale, a cărei bază era ușor mai mare decât cea a conului aflat în partea opusă, care servea drept suport pentru întreaga structură. Petalele rectangulare se extindeau din cele trei părți aflate la distanțe egale ale hexagonului, cu o lungime de cel puțin patru ori mai mare decât a bazei.

      - Seamănă cu un fel de moară veche. Asemănătoare celor folosite în preeriile din est, acum câteva secole, a spus Petri, fără să-și ia ochii de pe obiectul afișat pe ecranul mare.

      Azakis a simțit un fior pe spate. Și-a adus aminte de niște prototipuri vechi pe care Bătrânii i-au sugerat să le studieze înainte de plecare.

      - Trebuie să fie o sondă spațială, a concluzionat el. Am văzut câteva din astea, cu aproximativ același aspect în vechile arhive GCS, a continuat el, grăbindu-se să extragă cât mai multe informații din N^COM, referitoare la obiect.

      - O sondă spațială? A întrebat Petri, întorcându-se uimit către partenerul său de drum. Și când se presupune că am lansat-o?

      - Nu cred că e a noastră.

      - Nu e a noastră? Ce vrei să spui?

      - Vreau să spun că nu a fost nici construită nici lansată de locuitorii plantei Nibiru.

      Expresia lui Petri devenea din ce în ce mai uimită.

      - Ce vrei să spui? Nu-mi spune că și tu crezi aberațiile astea cu extratereștri?

      - Ce știu e că pe planeta noastră nu s-a construit așa ceva. Am verificat arhivele GCS și nimic nu corespunde obiectului din fața noastră. Nici măcar printre planurile pentru proiectele care nu au vreodată create,

      - E imposibil, a strigat Petri. N^COM-ul ăla al tău cred că dereglat. Mai verifică o data.

      - Îmi pare rău, Petri. Am verificat deja de două ori și sunt perfect sigur că nu e munca noastră.

      Sistemul de vizualizare pe distanță scurtă a generat o imagine tri-dimensională a obiectului, reconstruind meticulos fiecare detaliu. Holograma a plutit în centrul camerei de comandă, suspendată la jumătate de metru deasupra podelei.

      Petri a început să o rotească ușor, cu o mișcare a mâinii drepte, examinând cu atenție fiecare detaliu.

      - Pare să fie realizat dintr-un fel de aliaj metalic cu densitate scăzută, a remarcat el, pe un ton mult mai tehnic decât cel adoptat cu câteva clipe înainte când fusese copleșit de uimire.

      - Motoarele par a fi alimentate de cele trei petale. Par să fi fost acoperite cu un fel de material sensibil la lumină.

      ÃŽncepuse într-un final să umble la sistemele de control.

      - Cred că pistilul este un fel de antena radio, și sunt sigur că prisma hexagonală este ”creierul” întregului ansamblu.

      Petri mișca holograma din ce în ce mai repede, învârtind-o în toate direcțiile. S-a oprit dintr-o dată și a strigat :

      - Uite-te aici. Ce crezi că este? a întrebat el, mărind o mica zonă.

      Azakis s-a apropiat cât de mult a putut.

      - Par a fi simboluri.

      - Aș spune că sunt două simboluri, l-a corectat Petri, sau, și mai bine, un desen și patru simboluri apropiate.

      Azakis căuta în continuare în N^COM, încercând să găsească ceva în GCS. Cu toate acestea, nu era absolut nimic care să se potrivească obiectului aflat în fața lor.

      Desenul reprezenta un dreptunghi compus din cincisprezece linii orizontale roșii și albe. În colțul din partea stângă sus, era un alt dreptunghi cu cincizeci și două de stele albe în cinci colțuri. La dreapta erau patru simboluri:

      J U N O

      - Pare un fel de scriere, a ghicit Azakis. Poate simbolurile reprezintă numele celor care au creat sonda.

      - Sau poate Acela e numele ei, l-a contrazis Petri. Sonda se numea ‘JUNO’, iar acel dreptunghi colorat este simbolul creatorilor săi.

      - Orice ar fi, nu a fost făcut de noi, a conchis Azakis. Crezi că e posibil să existe vreo formă de viață înăuntru?

      - Mă îndoiesc. Nu ceva ce cunoaștem, cel puțin. Singurul loc în care ar putea fi cineva este capsula din spate, și aceea e prea mica pentru a găzdui o ființă.

      Chiar în timp ce vorbea, Petri deja începuse să scaneze sonda, căutând semne de viață înăuntrul ei. După câteva momente, o serie de simboluri au apărut pe ecran, și a încercat repede să le traducă pentru prietenul său.

      - Senzorii noștri nu au detectat niciun semn de viață înăuntru. Nu pare să fie nicio armă, de asemenea. Dintr-o analiză preliminară, aș spune că este un fel de navă iscoadă, care explorează partea mediană a sistemului solar, în căutarea a cine știe ce.

      - Posibil, a fost de acord Azakis. Dar întrebarea care trebuie să ne-o punem este: ”Cine a trimis-o?”

      - Păi, dacă excludem prezența extratereștrilor misterioși, aș spune că singurii capabili să construiască așa ceva, ar fi vechii noștri ”prieteni tereștri”.

      - Ce vrei să spui? Ultima data când am plecat, călătoreau încă pe cai. Cum ar fi putut ajunge la un asemenea nivel de dezvoltare într-o perioadă așa de scurtă? Să trimiți o sondă prin spațiu, nu-i puțin lucru.

      - Perioadă scurtă? a spus Petri, uitându-se fix în ochii lui. Nu uita că, pentru ei, au trecut 3600 de ani de atunci. Dat fiind faptul că durata lor medie de viață este cincizeci, maxim șaizeci de ani, au trecut cel puțin șaizeci de generații. Poate au devenit mai inteligenți decât ne-am imaginat.

      - Și probabil din cauza asta erau Bătrânii atât de îngrijorați de misiunea asta. Se așteptau la asta, sau aveau măcar în vedere posibilitatea.

      - Păi ar fi putut să ne spună și nouă ceva. Numai văzând chestia asta aproape am făcut un atac de cord.

      - E doar o speculație, a spus Azakis, frecându-și bărbia cu degetul mare și arătătorul, dar pare să aibă sens. O să încerc să-i contactez pe Bătrâni. Să văd dacă pot obține mai multe informații