Cartea Urantia. Urantia Foundation
Читать онлайн книгу.
rel="nofollow" href="#u7350d9a2-4444-5ecb-813e-0574abe8c8cc">Titlurile | Conţinutul | Capitolul 15 >>
Capitolul 14
Universul central şi divin
14:0.1 (152.1) UNIVERSUL perfect şi divin ocupă centrul întregii creaţii; el este nucleul etern în jurul căruia se învârte imensa creaţie a timpului şi spaţiului. Paradisul este gigantica Insulă nucleară de stabilitate absolută care rămâne imobilă în însăşi inima magnificului univers etern. Această familie planetară centrală se numeşte Havona şi se găseşte foarte departe de universul local al Nebadonului. Dimensiunile sale sunt enorme şi masa sa aproape incredibilă. Ea este formată dintr-un milion de sfere de o frumuseţe inimaginabilă şi de o splendoare superbă, însă adevăratele dimensiuni ale acestei vaste creaţii depăşesc în realitate limitele înţelegerii minţii umane.
14:0.2 (152.2) Este unic agregat de lumi care sunt perfect ancorate şi fixate în siguranţă. Este un univers în întregime creat şi perfect; el nu s-a dezvoltat prin evoluţie. Este nucleul etern al perfecţiunii, în jurul căruia se învârte interminabila procesiune a universurilor care constituie prodigioasa experienţă evolutivă, aventura îndrăzneaţă a Fiilor Creatori ai lui Dumnezeu, care aspiră să reproducă în timp şi în spaţiu universul model, idealul de împlinire divină, de finalitate supremă, de realitate ultimă şi de perfecţiune eternă.
1. Sistemul Paradis-Havona
14:1.1 (152.3) De la periferia Paradisului şi până la frontierele interioare ale celor şapte suprauniversuri se găsesc următoarele şapte condiţii de spaţiu şi de mişcare:
14:1.2 (152.4) 1. Zonele liniştite ale spaţiului median care ating Paradisul.
14:1.3 (152.5) 2. Procesiunea în sensul acelor de ceasornic a celor trei circuite ale Paradisului şi a celor şapte circuite ale Havonei.
14:1.4 (152.6) 3. Zona de spaţiu semiliniştită, formând separarea între circuitele Havonei şi corpurile de gravitaţie obscure ale universului central.
14:1.5 (152.7) 4. Centura interioară a corpurilor de gravitaţie obscure care se deplasează în sens invers acelor de ceasornic.
14:1.6 (152.8) 5. A doua zonă de spaţiu, unică în felul său, care divizează cele două parcursuri de corpurile de gravitaţie obscure.
14:1.7 (152.9) 6. Centura exterioară a corpurilor de gravitaţie obscure, care se învârt în jurul Paradisului în sensul acelor de ceasornic.
14:1.8 (152.10) 7. O a treia zonă de spaţiu - o zonă semiliniştită - formând separarea între centura exterioară a corpurilor de gravitaţie obscure şi circuitele interioare ale celor şapte suprauniversuri.
14:1.9 (152.11) Miliardul de lumi ale Havonei este dispus în şapte circuite concentrice care înconjoară imediat cele trei circuite ale sateliţilor Paradisului. Există mai mult de treizeci şi cinci de milioane dintre aceste lumi în circuitul cel mai apropiat de Paradis, şi există în plus două sute patruzeci şi cinci de milioane în circuitul cel mai îndepărtat, precum şi cantităţi proporţionale în circuitele intermediare. Fiecare circuit este diferit, însă toate sunt perfect echilibrate şi delicat organizate, fiecare dintre ele este impregnat de o reprezentare specializată a Spiritului Infinit, unul dintre cele Şapte Spirite ale Circuitelor. În plus faţă de alte funcţiuni, acest Spirit impersonal coordonează conduita afacerilor celeste în fiecare circuit.
14:1.10 (153.1) Circuitele planetare ale Havonei nu se suprapun; lumile lor se urmează unele pe altele într-o procesiune liniară ordonată. Universul central se învârte în jurul Paradisului într-un singur plan vast format din zece unităţi concentrice stabilizate; cele trei circuite ale sferelor Paradisului şi cele şapte circuite ale lumilor Havonei. Considerate fizic, circuitele Paradisului şi ale Havonei nu formează decât un singur şi acelaşi sistem; noi le distingem pentru a face să iasă la iveală separarea lor funcţională şi administrativă .
14:1.11 (153.2) În Paradis timpul nu există; secvenţa de evenimente succesive este inerentă conceptului nativilor Insulei centrale. Însă timpul este legat la circuitele Havonei şi la numeroase fiinţe de origine celestă sau terestră care locuiesc acolo. Fiecare lume a Havonei are propriul ei timp local, determinat de circuitul ei. Toate lumile unui circuit au un an de aceeaşi lungime, deoarece se învârt uniform în jurul Paradisului, iar lungimea acestui an descreşte de la circuitul cel mai exterior până la cel mai interior.
14:1.12 (153.3) În ceea ce priveşte timpul circuitelor Havonei, există ziua standard a Paradisului-Havona şi alte unităţi de timp determinate pe cei şapte sateliţi Paradisiaci ai Spiritului Infinit şi comunicate de acolo. Ziua standard a Paradisului-Havona este bazată pe lungimea de timp necesară pentru ca planetele rezidenţiale ale primului circuit, sau circuitul interior al Havonei, să realizeze o revoluţie în jurul Insulei Paradisului. Cu toate că viteza lor este enormă, deoarece ele sunt situate între corpurile de gravitaţie obscure şi giganticul Paradis, sunt necesari aproape o mie de ani acestor sfere să-şi completeze circuitul. Voi aţi citit adevărul fără a o şti atunci când ochii voştri au zărit propoziţia: „o mie de ani sunt ca o zi pentru Domnul şi ca o veghe în noapte”. O zi a Paradisului-Havona corespunde exact unei mii de ani, a prezentului calendar de pe Urantia care comportă ani bisextili, mai puţin şapte minute trei secunde şi o optime de secundă.
14:1.13 (153.4) Ziua Paradisului-Havona este măsura comună a timpului pentru cele şapte suprauniversuri, cu toate că fiecare dintre ele îşi menţine standardele sale interne de timp.
14:1.14 (153.5) La periferia acestui imens univers central, cu mult dincolo de a şaptea centură a lumilor Havonei, circulă un număr incredibil de enorme corpuri de gravitaţie obscure. Aceste nenumărate mase obscure nu seamănă cu nimic sub numeroase aspecte celorlalte corpuri ale spaţiului; ele sunt foarte diferite chiar şi ca formă. Aceste corpuri de gravitaţie obscure nu reflectă lumina şi nici nu o absorb; ele nu reacţionează la energia fizică a luminii, ele înconjoară şi înfăşoară Havona atât de complet încât o ascund vederii universurilor locuite ale timpului şi spaţiului, chiar şi celor care sunt apropiate.
14:1.15 (153.6) Marea centură de corpuri de gravitaţie obscură este divizată în două circuite eliptice egale printr-o intruziune unică a spaţiului. Centura exterioară se învârte în sensul acelor de ceasornic, iar centura interioară în sens invers. Aceste direcţii alternative de mişcare, cuplate cu masa extraordinară a corpurilor obscure contrabalansează liniile de gravitaţie ale Havonei cu o astfel de eficienţă încât ele fac din universul central o creaţie fizic echilibrată şi perfect stabilizată.
14:1.16 (153.7) Procesiunea interioară a corpurilor de gravitaţie obscure se efectuează conform unui dispozitiv tubular, format din trei grupări circulare. O tăietură transversală a acestui circuit ar face să iasă la iveală trei cercuri concentrice de densitate aproape egală. Circuitul exterior al corpurilor de gravitaţie obscură este dispus vertical; el este de o înălţime de zece mii de ori mai mare decât aceea a circuitului interior. Axa mare a circuitului exterior este de cincisprezece mii de ori mai lungă decât axa sa mică.
14:1.17 (154.1) Spaţiul intermediar între cele două circuite ale corpurilor de gravitaţie este unică în sensul că nu putem găsi nimic asemănător în întregul univers al universurilor. Această zonă este caracterizată de enorme mişcări ondulatorii în sensul vertical şi ea este sediul unor formidabile activităţi energetice de un ordin necunoscut.
14:1.18 (154.2) După părerea noastră, nimic asemănător corpurilor de gravitaţie obscure ale universului central nu va caracteriză evoluţia viitoare a nivelelor spaţiului exterior; noi considerăm aceste procesiuni alternate ale prodigioaselor corpuri echilibratoare ale gravitaţiei, ca