Cartea Urantia. Urantia Foundation
Читать онлайн книгу.
în ceruri,” spiritul care locuieşte în ea devine părintele unei noi realităţi în experienţa umană.. Mintea muritoare şi materială este mama acestei realităţi emergente. Substanţa acestei noi realităţi nu este nici materială, nici spirituală - ea este morontială. Acesta este sufletul emergent şi nemuritor destinat să supravieţuiască morţii fizice şi să înceapă ascensiunea Paradisului.
0:5.11 (9.1) Personalitatea. Personalitatea omului muritor nu este nici corp, nici minte, nici spirit; ea nu este nici sufletul. Personalitatea este singura realitate invariantă în experienţa mereu schimbătoare a unei creaturi; iar ea unifică toţi ceilalţi factori asociaţi ai individualităţii. Personalitatea este darul unic conferit de Tatăl Universal energiilor vii şi asociate materiei, minţii şi spiritului, şi care supravieţuieşte odată cu supravieţuirea sufletului morontial.
0:5.12 (9.2) Morontia este un termen desemnând un vast nivel intermediar dintre material şi spiritual. Ea poate desemna realităţi personale sau impersonale, energii vii sau nevii. Urzeala ţesăturii morontiei este spirituală; bătătura ei este materială.
VI. Energie şi arhetip
0:6.1 (9.3) Numim personale toate lucrurile care reacţionează la circuitul personalităţii Tatălui. Numim spirit tot ceea ce reacţionează la circuitul spiritual al Fiului. Şi la tot ceea ce răspunde la circuitul mental al Autorului Comun îi spunem minte, mintea ca atribut al Spiritului Infinit, mintea în toate fazele sale. Numim materie - energia-materie în toate stările ei metamorfice - tot ceea ce răspunde la circuitul gravitaţiei materiale centrat în Paradisul de jos.
0:6.2 (9.4) ENERGIE este folosit ca termen global aplicat tărâmurilor spiritual, mental şi material. Cuvântul forţă este folosit în general de aceeaşi manieră. Putere este în general limitat la desemnarea nivelului electronic al materiei, materia marelui univers care răspunde la gravitaţia liniară. Putere este folosit şi pentru a desemna suveranitatea. Nu putem să ne conformăm definiţiilor general acceptate de voi pentru forţă, energie şi putere. Limbajul vostru este atât de sărac încât trebuie să conferim acestor termeni semnificaţii multiple.
0:6.3 (9.5) Energie fizică este un termen desemnând toate fazele şi formele de mişcare, de acţiune şi de potenţial a fenomenelor .
0:6.4 (9.6) Discutând manifestările energiei fizice, folosim în general termenii forţă cosmică, energie emergentă şi putere a Universului. Ei sunt adesea folosiţi după cum urmează :
0:6.5 (9.7) 1. Forţa cosmică îmbrăţişează toate energiile ce provin din Absolutul fără de Atribute, însă nereacţionând încă la gravitaţia Paradisului.
0:6.6 (9.8) 2. Energia emergentă îmbrăţişează energiile ce reacţionează la gravitaţia Paradisului, însă care nu reacţionează încă la gravitaţia locală sau liniară. Este nivelul pre-electronic al energiei-materie.
0:6.7 (9.9) 3. Puterea universului include toate formele de energie care, cu toate că răspund la gravitaţia Paradisului, sunt sensibile în mod direct la gravitaţia liniară. Acesta este nivelul electronic al energiei-materie şi al tuturor evoluţiilor sale subsecvente.
0:6.8 (9.10) Mintea este un fenomen implicând prezenţa şi activitatea unui instrument viu, adăugat la sisteme de energie variată, şi acest fapt este adevărat la toate nivele de inteligenţă. În personalitate, mintea intervine între spirit şi materie. Prin urmare, universul este iluminat de trei tipuri de lumină: lumina materială, intuiţia intelectuală şi luminozitatea spiritului.
0:6.9 (10.1) Lumina- Luminozitatea spiritului - este un simbol verbal, o figură de stil, care implică manifestarea personalităţii caracteristice a fiinţelor spirituale de diverse ordine. Această emanaţie luminoasă nu se raportează în niciun fel la intuiţia intelectuală, nici la manifestările luminii fizice.
0:6.10 (10.2) UN ARHETIP poate să se găsească proiectat sub un aspect material, spiritual sau mental, sau ca o combinaţie a acestor energii. El poate impregna personalităţile, identităţile, entităţile sau materia nevie. Însă un arhetip este un arhetip şi rămâne un arhetip. Numai copiile după el sunt multiplicate.
0:6.11 (10.3) Un arhetip poate configura energia, însă nu o controlează. Gravitaţia este singurul control al energiei-materie. Nici spaţiul, nici arhetipul nu reacţionează la gravitaţie, însă nu există relaţie între spaţiu şi arhetip. Spaţiul nu este nici arhetip, nici arhetip potenţial. Arhetipul este o configuraţie a realităţii care şi-a plătit deja întreaga sa datorie faţă de gravitaţie. Realitatea unui arhetip constă în energiile sale, în mintea sa, în spiritul său sau în componentele sale materiale.
0:6.12 (10.4) În contrast cu aspectul totalului, arhetipul revelează aspectul individual al energiei şi al personalităţii. Formele personalităţii sau ale identităţii sunt arhetipuri rezultând din energie (fizică, spirituală sau mentală), însă nu sunt inerente acesteia. Această calitate a energiei sau a personalităţii, în virtutea căreia este făcut să apară arhetipul, îi poate fi atribuită lui Dumnezeu - Deităţii - înzestrării cu forţă din Paradisului, coexistenţei personalităţii şi a puterii.
0:6.13 (10.5) Un arhetip este un model principal, după care se fac copii. Paradisul Etern este absolutul arhetipurilor. Fiul Etern este arhetipul personalităţii. Părintele Universal este sursa ancestrală directă a amândurora. Însă Paradisul nu conferă arhetip iar Fiul nu poate conferi personalitatea.
VII. Fiinţa supremă
0:7.1 (10.6) Mecanismul Deităţii al maestrului univers este dublu în ceea ce priveşte relaţiile de eternitate. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Spiritul sunt eterni - sunt fiinţe existenţiale - în timp ce Dumnezeu Supremul, Dumnezeu Ultimul, Dumnezeu Absolutul sunt personalităţii ale Deităţii în curs de actualizare. Ele sunt dintr-o epocă posterioară Havonei în sferele spaţio-timpului şi în cele ale spaţio-timpului trascense ale maestrului univers în expansiune evolutivă. Aceste personalităţi ale Deităţii care se actualizează sunt viitoruri eterne din momentul în care, şi în măsura în care, ele personalizează puterea în universurile crescătoare, prin tehnica actualizării experienţiale a potenţialelor creative-asociative ale Deităţilor eterne ale Paradisului.
0:7.2 (10.7) Deitatea este aşadar duală în prezenţa sa:
0:7.3 (10.8) 1. Existenţială- Fiinţe de existenţă eternă, trecută, prezentă şi viitoare.
0:7.4 (10.9) 2. Experienţială- Fiinţe actualizându-se în prezentul posthavonian, însă a căror existenţă va fi fără sfârşit pe parcursul întregii eternităţi viitoare.
0:7.5 (10.10) Tatăl, Fiul şi Spiritul sunt existenţiali - existenţiali în actualitate (chiar dacă toate potenţialele sunt presupuse experienţiale). Supremul şi Ultimul sunt în întregime experienţiali. Absolutul Deităţii este experienţial în actualizare, însă existenţial în potenţialitate. Esenţa Deităţii este eternă, însă doar cele trei persoane originare ale Deităţii sunt eterne în mod categoric. Toate celelalte personalităţi ale Deităţii au o origine, însă destinul lor este etern.
0:7.6 (10.11) După ce a împlinit expresia Deităţii existenţiale de sine în Fiu şi în Spirit, Tatăl împlineşte acum expresia experienţială pe nivele de Deitate până acum impersonale şi relevate ca Dumnezeu Supremul, ca Dumnezeu Ultimul şi ca Dumnezeu Absolutul. Însă aceste Deităţi experienţiale nu sunt în întregime existente în prezent; ele sunt în plin proces de actualizare.
0:7.7 (11.1) Dumnezeu Supremul din Havona este reflectarea spiritului personal al Deităţii trinitare din Paradis. Acum, această relaţie asociativă a Deităţii efectuează o expansiune exterioară creatoare în Dumnezeu Septuplul şi se sintetizează în marele univers