Cartea Urantia. Urantia Foundation
Читать онлайн книгу.
(104.3) În timp ce mintea este asociată energiei la fiinţele pur materiale şi asociată spiritului la personalităţile pur spirituale, nenumărate ordine de personalităţi, inclusiv cele umane, posedă o minte asociată atât energiei cât şi spiritului. Aspectele spirituale ale minţii creaturilor reacţionează infailibil la atracţia gravitaţiei spiritului Fiului Etern. Caracteristicile materiale răspund la impulsul gravitaţional al universului material.
9:6.6 (104.4) Atunci când mintea cosmică nu este asociată nici cu energia nici cu spiritul, ea nu este supusă nici exigenţelor gravitaţionale ale circuitelor materiale nici celor ale circuitelor spirituale. Mintea pură nu suportă decât influenţa gravitaţională universală a Autorului Asociat. Mintea pură este aproape părintele minţii infinite, iar mintea infinită (coordonatorul teoretic al absoluturilor spiritului şi energiei) este în aparenţă o lege prin sine.
9:6.7 (104.5) Cu cât mai mare este divergenţa între spirit şi energie, cu atât mai bine putem observa funcţiunea minţii. Cu cât există mai puţină diversitate între energie şi spirit, cu atât funcţiunea minţii este mai puţin observabilă. Funcţiunea maximă a minţii cosmice se găseşte aparent în universurile temporale ale spaţiului. Mintea pare a funcţiona în acestea într-o zonă intermediară între energie şi spirit, însă acest lucru nu este adevărat pentru nivelele superioare ale mentalului. În Paradis, energia şi spiritul sunt, în mod esenţial, una.
9:6.8 (104.6) Circuitul gravitaţiei mentale este fiabil; el emană din a Treia Persoană a Deităţii Paradisului. Însă nu orice funcţiune observabilă a minţii este previzibilă. În orice creaţie cunoscută există, în paralel cu acest circuit al mentalului, o prezenţă puţin înţeleasă a cărei funcţiune este imprevizibilă. Noi credem că această imposibilitate de a prevedea trebuie să fie atribuită în parte funcţiunii Absolutului Universal. Ceea ce este această funcţiune, noi nu ştim. Ceea ce o pune în acţiune, noi nu putem decât să deducem. În ceea ce priveşte relaţiile sale cu creaturile, nu putem decât să speculăm.
9:6.9 (104.7) Anumite faze ale imprevizibilităţii minţii finite se pot datora incompletitudinii Fiinţei Supreme; şi există o vastă zonă de activităţi în care Autorul Comun şi Absolutul Universal sunt poate tangente. Numeroase lucruri referitoare la minte sunt necunoscute, însă noi suntem siguri de aceasta: Spiritul Infinit este, pentru toate creaturile, expresia perfectă a minţii Creatorului, iar Fiinţa Supremă este expresia evoluândă a minţii tuturor creaturilor către Creatorul lor.
7. Reflexivitatea universului
9:7.1 (105.1) Autorul Comun este capabil să coordoneze toate nivelele de actualitate universală, astfel încât să facă posibilă recunoaşterea simultană a minţii, a materialului şi spiritualului. Este fenomenul de reflexivitate a universului, această putere excepţională şi inexplicabilă de a vedea, a auzi, a percepe şi a cunoaşte toate lucrurile pe măsură ce ele se întâmplă într-un întreg supraunivers, şi apoi de a focaliza prin reflexivitate, într-un punct dorit oarecare, toate aceste informaţii şi toate aceste cunoştinţe. Acţiunea reflexivităţii este demonstrată în mod perfect pe fiecare din lumile sediu ale celor şapte suprauniversuri. Ea operează de asemenea de la un capăt la altul al sectoarelor superuniversurilor, şi în interiorul frontierelor universurilor locale. Reflexivitatea se focalizează în cele din urmă asupra Paradisului.
9:7.2 (105.2) Fenomenul reflexivităţii, aşa cum îl putem observa pe lumile sediu ale suprauniversului în stupefiantele realizări ale personalităţilor gânditoare care staţionează acolo, reprezintă interasocierea cea mai complexă a tuturor fazelor de existenţă observabile în ansamblul creaţiei. Putem retrasa originea liniilor spiritului până la Fiu, aceea a energiei fizice până în Paradis şi pe aceea a mentalului până la a Treia Sursă; însă, în fenomenul extraordinar al reflexivităţii universului, există o fuziune unică şi excepţională a celor trei. Ele sunt asociate astfel pentru a permite conducătorilor universului să fie informaţi instantaneu de condiţii îndepărtate, chiar în clipa în care ele se produc.
9:7.3 (105.3) Noi înţelegem o bună parte a tehnicii reflexivităţii, însă există numeroase din fazele ei care sunt pur şi simplu deconcertante. Noi ştim că Autorul Comun este centrul universal al circuitului minţii, că este strămoşul minţii cosmice şi că mintea cosmică operează sub denumirea de gravitaţie mentală absolută a celei de-a Treia Surse-Centru. Noi ştim, printre altele, că circuitele mentalului cosmic au influenţă asupra nivelelor intelectuale ale tuturor existenţelor cunoscute. Ele conţin informaţiile date din spaţiul universal, şi la fel de sigur ele se focalizează în cele Şapte Spirite Maestru, după care converg în a Treia Sursă-Centru.
9:7.4 (105.4) Relaţiile între mintea cosmică finită şi mintea divină absolută par a fi pe cale de a evolua în mintea experienţială a Supremului. Suntem învăţaţi că, la începutul timpurilor, această minte experienţială a fost atribuită Fiinţei Supreme de Spiritul Infinit. Noi deducem că anumite trăsături ale fenomenului reflexivităţii nu pot să se explice decât presupunând activitatea Minţii Supreme. Dacă Supremul nu este influenţat prin reflexivitate, noi suntem puşi în încurcătură când sunt de explicat operaţiunile complexe şi infailibile ale acestei conştiinţe a cosmosului.
9:7.5 (105.5) Se pare că reflexivitatea este atotcunoaşterea limitată la experienţa finită şi poate reprezenta emergenţa prezenţei-conştiinţe a Fiinţei Supreme. Dacă această ipoteză este exactă, atunci utilizarea reflexivităţii sub una din fazele ei echivalează cu un contact parţial cu conştiinţa Supremului.
8. Personalităţi ale Spiritului Infinit
9:8.1 (105.6) Spiritul Infinit posedă deplina putere de a transmite numeroase din puterile şi prerogativele sale personalităţilor sale şi agenţilor coordonaţi şi subordonaţi.
9:8.2 (105.7) Primul act de creaţie al Deităţii Spiritului Infinit, operând în afara Trinităţii, însă sub o formă oarecare de asociere nerevelată împreună cu Tatăl şi Fiul, s-a personalizat în existenţa celor Şapte Spirite Maestru ale Paradisului, repartizatorii Spiritului Infinit pentru univers.
9:8.3 (106.1) Nu există reprezentant direct al celei de-a Treia Surse-Centru în sediile suprauniversului. Fiecare din cele şapte creaţii depinde de unul dintre Spiritele Maestru ale Paradisului, care acţionează prin cele Şapte Spirite gânditoare situate în capitala acestui supraunivers.
9:8.4 (106.2) Acţiunea subsecventă a creaţiei continuă a Spiritului Infinit se revelează din când în când în producerea Spiritelor Creative. De fiecare dată când Tatăl Universal şi Fiul Etern devin părinţi ai unui Fiu Creator, Spiritul Infinit devine strămoşul unui Spirit Creativ al universului local, care devine strâns asociat cu acest Fiu Creator în toate experienţele subsecvente ale Universului.
9:8.5 (106.3) La fel cum este necesar să se distingă între Fiul Etern şi Fiii Creatori, tot astfel trebuie să se facă diferenţa între Spiritul Infinit şi Spiritele Creative, coordonatele Fiilor Creatori în universurile locale. Un Spirit Creativ reprezintă pentru un univers local ceea ce Spiritul Infinit reprezintă pentru creaţia totală.
9:8.6 (106.4) A Treia Sursă-Centru este reprezentată în marele univers de o vastă desfăşurare de spirite tutelare, de mesageri, de educatori, de judecători, de ajutoare şi de consilieri, cât şi de supraveghetorii anumitor circuite de natură fizică, morontială şi spirituală. Aceste fiinţe nu sunt în întregime personalităţi în sensul strict al termenului. Personalitatea la creaturile de tip finit este caracterizată de:
9:8.7 (106.5) 1. Conştiinţa subiectivă de sine.
9:8.8 (106.6) 2. Reacţia obiectivă la circuitul personalităţii Tatălui.
9:8.9 (106.7) Există personalităţi de creatori şi personalităţi de creatură, şi în plus faţă de aceste două tipuri fundamentale,