Cartea Urantia. Urantia Foundation
Читать онлайн книгу.
personalitate este contactabilă
9:8.10 (106.8) Tatăl conferă personalitatea prin libera sa voinţă personală. Nu putem să deducem de ce o face şi nu ştim cum o face. Nu ştim nici de ce a Treia Sursă atribuie personalităţi neprovenite din Tată, însă Spiritul Infinit face aceasta de la sine, în conjuncţie creatoare cu Fiul Etern, şi pe numeroase căi necunoscute vouă. Spiritul Infinit poate, de asemenea, să acţioneze pentru Tată, conferind personalităţi de tipul Primei Surse.
9:8.11 (106.9) Există numeroase tipuri de personalităţi ale celei de-a Treia Surse. Spiritul Infinit atribuie personalitate de tipul celei de-a Treia Surse la numeroase grupuri care nu sunt incluse în circuitul personalităţii Tatălui, ca anumiţi directori de putere. Tot astfel, Spiritul Infinit tratează ca personalităţi numeroase grupuri de fiinţe cum ar fi Spiritele Creative, care formează o clasă în sine în relaţiile lor cu creaturile puse în circuit de Tată.
9:8.12 (106.10) Personalităţile celei de-a Treia Surse cât şi cele ale Primei Surse sunt înzestrate cu tot ceea ce oamenii asociază cu conceptul personalităţii, şi cu mai multe atribute încă. Ele au o minte îmbrăţişând memoria, raţiunea, judecata, imaginaţia creatoare, asociaţiile de idei, deciziile, alegerile, precum şi numeroase puteri intelectuale suplimentare în întregime necunoscute muritorilor. Cu câteva excepţii, ordinele de personalităţi care vă sunt revelate posedă o formă şi o individualitate distincte; sunt fiinţe reale. Majoritatea lor este vizibilă tuturor ordinelor de spirite existente.
9:8.13 (107.1) Chiar şi voi veţi ajunge să îi vedeţi asociaţii voştri spirituali ai ordinelor inferioare imediat ce veţi fi eliberaţi de viziunea limitată a ochilor voştri materiali şi veţi fi înzestraţi cu o formă morontială cu sensibilitate crescută la realitatea lucrurilor spirituale.
9:8.14 (107.2) Familia funcţională a celei de- a Treia Surse- Centru, aşa cum este revelată în aceste expuneri, se împarte în trei mari grupuri:
9:8.15 (107.3) I. Spiritele supreme. Un grup de origine compozită care îmbrăţişează printre altele ordinele următoare:
9:8.16 (107.4) 1. Cele Şapte Spirite Maestru ale Paradisului.
9:8.17 (107.5) 2. Spiritele Gânditoare ale Suprauniversului.
9:8.18 (107.6) 3. Spiritele Creative ale Universurilor Locale.
9:8.19 (107.7) II. Dirijorii de Putere. Un grup de creaturi şi de agenţi de control care operează în întregul spaţiu organizat.
9:8.20 (107.8) III. Personalităţile Spiritului Infinit. Această desemnare nu implică neapărat că aceste fiinţe sunt personalităţi ale celei de-a Treia Surse, cu toate că unele din ele sunt unice în calitate de creaturi volitive. Le grupăm în general în trei clasificări majore:
9:8.21 (107.9) 1. Personalităţile Superioare ale Spiritului Infinit.
9:8.22 (107.10) 2. Oştirile Mesagerilor Spaţiului.
9:8.23 (107.11) 3. Spiritele Tutelare al Timpului.
9:8.24 (107.12) Aceste grupuri servesc în Paradis, în universul central sau rezidă în supraunivers; ele înglobează ordine care funcţionează în universurile locale, chiar pe constelaţii, sisteme şi planete.
9:8.25 (107.13) Personalităţile spirituale aparţinând vastei familii a Spiritului Divin şi Infinit sunt dedicate pentru totdeauna serviciului tutelar al iubirii lui Dumnezeu şi compasiunii Fiului către toate creaturile inteligente ale lumilor evoluţionare ale timpului şi spaţiului. Aceste fiinţe spirituale constituie scara vie prin care muritorii se ridică din haos până la glorie.
9:8.26 (107.14) [Revelat pe Urantia de un Consilier Divin de pe Uversa însărcinat de Cei Îmbătrâniţi de Zile să descrie natura şi munca Spiritului Infinit.]
Cartea Urantia
<< Capitolul 9 | Titlurile | Conţinutul | Capitolul 11 >>
Capitolul 10
Trinitatea paradisului
10:0.1 (108.1) TRINITATEA Paradisiacă a Deităţilor eterne îi uşurează Tatălui scăparea de absolutismul personalităţii. Trinitatea asociază perfect expresia nelimitată a voinţei infinite personale a lui Dumnezeu cu absoluitatea Deităţii. Fiul Etern şi feluriţii Fii de origine divină, împreună cu Autorul Comun şi cu copiii acestuia din univers, îi îngăduie efectiv Tatălui să se elibereze de limitări care altfel ar fi inerente primordialităţii, perfecţiunii, invarianţei, eternităţii, universalităţii, absoluităţii şi infinităţii sale.
10:0.2 (108.2) Trinitatea Paradisului asigură în mod eficient deplina expresie şi perfecta revelaţie a naturii eterne a Deităţii. Fiii Staţionari ai Trinităţii prilejuiesc în acelaşi mod o revelaţie deplină şi perfectă a dreptăţii divine. Trinitatea este unitatea Deităţii, şi această unitate se sprijină veşnic pe temeliile absolute ale unităţii divine a celor trei personalităţi originare, coordonate şi coexistente: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Spiritul.
10:0.3 (108.3) Plecând de la situaţia prezentă pe cercul eternităţii, şi privind în urmă în trecutul nesfârşit, noi nu putem descoperi decât o singură inevitabilitate ineluctabilă în chestiunile universului, iar aceasta este Trinitatea Paradisului. Socotesc că Trinitatea era inevitabilă. După cum văd eu trecutul, prezentul şi viitorul timpului, consider că nimic altceva din tot universul universurilor nu a fost inevitabil. Prezentul univers principal, văzut în retrospectivă sau în prospectivă, este de neînchipuit fără Trinitate. Ţinând seama de Trinitatea Paradisului, putem admite alternative sau chiar şi multiple moduri de a face toate lucrurile, însă, fără Trinitatea Tatălui, a Fiului şi a Spiritului, noi suntem incapabili să concepem cum ar fi putut reuşi Infinitul o personalizare triplă şi coordonată în faţa unităţii absolute a Deităţii. Nici un alt concept al creaţiei nu se ridică la înălţimea statutului Trinităţii, în care desăvârşirea absoluităţii inerente unităţii Deităţii este îmbinată cu plenitudinea eliberării voluntare inerente triplei personalizări a Deităţii.
1. Prima Sursă-Centru care se distribuie pe sine
10:1.1 (108.4) S-ar părea că Tatăl a iniţiat în veşnicia trecutului o politică de profundă distribuire de sine. În natura generoasă, iubitoare şi prietenoasă a Tatălui Universal există ceva care îl determină să nu îşi rezerve pentru sine însuşi decât exerciţiul puterilor şi al autorităţii pe care le socoteşte aparent imposibil de delegat sau de conferit.
10:1.2 (108.5) Tatăl Universal s-a despuiat constant de fiecare parte a sa pe care se putea conferi oricărui alt Creator sau oricărei alte creaturi. El a delegat Fiilor săi divini şi inteligenţelor lor asociate toate puterile şi întreaga autoritate care puteau fi delegate. El a transferat efectiv Fiilor săi Suverani, în universurile lor respective, toate prerogativele autorităţii administrative care erau transferabile. În treburile unui univers local, el a făcut pe fiecare Fiu Creator Suveran tot de perfect, de competent şi de plin de autoritate pe cât este Fiul Etern în universul central şi originar. Cu demnitatea şi sanctitatea pe care le comportă posedarea unei personalităţi, el a împărţit, a dăruit efectiv tot ce avea el însuşi, toate atributele sale, toate lucrurile de care se putea dispensa, în orice fel, în toate locurile, în favoarea tuturor persoanelor, şi aceasta în toate universurile, în afară de cel al lăcaşului său central.